Acesta metaforă este una dintre cele mai simple și mai puternice explicații folosite de Jonathan Haidt în cartea The Happiness Hypothesis.
Care e treaba cu Călărețul și Elefantul?
Metafora, propagată în mediul online din Romania de Paul Olteanu, clarifică legatura dintre ce știi că ar trebui să faci si ceea ce faci de fapt.
Și ce este dincolo de întrebarea: „De ce?”
În fiecare dintre noi există un Călăreț și un Elefant
Acum o să te rog sa îți imagineazi un călăreț care stă pe spatele unui elefant.
Călărețul este mic, dar poate stabili drumul pe care merge elefantul. Poate analiza traseul, poate face planuri și poate spune încotro ar trebui să meargă.
Elefantul este mult mai mare. Are energie, forță și mișcare.
Călărețul reprezintă partea noastră conștientă și rațională.
Elefantul reprezintă partea noastră inconștientă care conține toate:
emoțiile;
obiceiurile;
reacțiile automate;
impulsurile;
fricile;
dorințele;
tot ceea ce facem înainte să avem timp să analizăm.
Problema este simplă.
Călărețul poate decide drumul. Dar numai dacă Elefantul, care are forța, vrea.
De ce nu funcționează doar voința?
Acum o să te rog să îți aduci aminte de un moment în care ai decis să începi un proiect important.
Călărețul, partea conștientă, a fost entuziasmat. Avea un planul. Avea stabilit ce trebuie făcut. Evaluase toate beneficiile.
Dar, în momentul în care a trebuit să începi, a aparut Elefantul.
Un Elefant care a spus:
„Nu acum.”
„Mai verifică puțin telefonul.”
„Mai bine te pregătești înainte.”
„Nu ești încă suficient de bun.”
„Poate mâine.”
Iar după un timp te-ai uitat în urmă. Ai făcut o mulțime de lucruri, doar că nu pe cel pe care voiai să-l faci.
Apoi Călărețul a început să explice:
„Am fost prea obosit.”
„Nu am avut suficient timp.”
„Nu eram inspirat.”
Poate toate acestea erau adevărate. Dar este posibil ca Elefantul să fi avut alte priorități.
Poate doar vroia să evite disconfortul.
Călărețul știe, Elefantul simte
Aici apare una dintre cele mai mari confuzii legate de schimbare. Credem că dacă înțelegem o problemă, am rezolvat-o. Tocmai de aceea citim cărți, ascultăm podcasturi, ne uitam la ceilalți, mergem la seminarii.
Ne spunem „Da, exact! Acum înțeleg.”
Pentru câteva ore avem impresia că viața noastră s-a schimbat.
Dar, a doua zi, ne întoarcem la vechiul comportament, la vechiul tipar.
Asta pentru că avem un Călăreț care a înțeles ceva, însă Elefantul nu a învățat încă nimic.
Poți să înțelegi perfect că ești în siguranță și totuși să simți frică.
Poți să înțelegi că nu ai nevoie de aprobarea celorlalți și totuși să te simți respins.
Poți să știi că o greșeală nu te definește și totuși să o eviți cu orice preț.
Înseamnă că nu ești condus de un singur sistem unic. La butoane sa află toate părțile tale implicate. Unele care vor creștere, altele care vor siguranță.
Elefantul conduce.
Argumentele nu funcționează cu un Elefant
Aici apare o greșeală frecventă.
Atunci când vrem să schimbăm ceva, încercăm să aducem mai multe argumente.
„Ar trebui să slăbesc pentru sănătatea mea.”
„Ar trebui să economisesc bani.”
„Ar trebui să încep acest proiect.”
„Ar trebui să-mi controlez emoțiile.”
Călărețul adună argumente. Are un limbaj rational. Dar Elefantul nu se mișcă neapărat pentru că ai găsit douăzeci de argumente. Elefantul are nevoi. Și scopul de a te proteja, chiar daca uneori are un mod ciudat de a o arata prin comportamentele tale. El are un limbaj emoțional.
El are nevoie să se simtă în siguranță. Are nevoie de o experiență nouă. Are nevoie să repete. Are nevoie ca noul comportament să devină familiar. Are nevoie să simtă că schimbarea este posibilă. Are nevoie de conexiune.
De aceea, cunoașterea nu este același lucru cu schimbarea.
De câte ori ai încercat să schimbi Elefantul prin Călăreț?
Probabil mai des decât crezi.
Ai făcut un plan.
Ai creat o listă.
Ai stabilit obiective.
Ai luat decizia.
Ai spus:
„De mâine…”
Și apoi te-ai întrebat de ce nu funcționează.
Poate pentru că ai încercat să rezolvi o problemă emoțională cu o soluție exclusiv rațională.
Dacă îți este frică să începi un proiect, nu este suficient să-i explici fricii că proiectul este important.
Dacă te autosabotezi, nu este întotdeauna suficient să înțelegi că te autosabotezi.
Dacă ai un obicei format de ani de zile, nu îl vei elimina doar pentru că ai decis într-o duminică seara că de luni vei fi o persoană nouă.
Elefantul nu se schimbă instantaneu.
Dar poate învăța. Dacă vorbești pe limba lui.
Cum antrenezi Elefantul?
In primul rand nu-l ajuți țipând la el că nu are de ce să se teamă.
Primul pas este să înțelegi că Elefantul încearcă să facă ceva pentru tine. Chiar și un comportament care pare distructiv are o intenție pozitivă în spate. Și poate că nu este evidentă intenția.
Amânarea poate încerca să te protejeze de eșec.
Perfecționismul poate încerca să te protejeze de critică.
Controlul poate încerca să te protejeze de incertitudine.
Evitarea poate încerca să te protejeze de o emoție pe care nu vrei să o simți.
Asta nu înseamnă că acel comportamentul trebuie păstrat.
Înseamnă doar că, înainte să schimbi comportamentul, merită să înțelegi ce face el pentru tine.
Schimbarea apare atunci când Călărețul și Elefantul merg în aceeași direcție
Problema apare atunci când partea rațională și partea emoțională trag în direcții diferite.
Călărețul spune:
„Vreau să mă schimb.”
Elefantul spune:
„Vreau să rămân în siguranță.”
Călărețul spune:
„Vreau să vorbesc în public.”
Elefantul spune:
„Dacă râd ceilalți de mine?”
Călărețul spune:
„Vreau o viață nouă.”
Elefantul spune:
„Dar viața veche este familiară.”
Și atunci ne trezim în conflict cu noi înșine.
Spunem că vrem un lucru și facem altul. Promitem și apoi încălcăm promisiunea. Ne criticăm. Ne judecăm aspru.
Elefantul și Călărețul nu au ajuns încă la un acord.
Nu trebuie să învingi Elefantul
Cred că aici metafora poate fi ușor înțeleasă greșit. Călărețul nu trebuie să ucidă Elefantul. Nici nu poate fara el 😃
Nu trebuie să ne eliminăm emoțiile, impulsurile sau partea automată. Chiar daca uneori exact asta facem.
Nu avem nevoie să devenim mai raționali. Avem nevoie să învățăm să lucrăm cu întreaga noastră minte.
Uneori, asta înseamnă să observăm tiparele, automatismele.
Alteori, înseamnă să schimbăm o perspectivă. Sau doar să facem un pas suficient de mic încât Elefantul să nu se sperie.
Ce ajuta este să înțelegem ce încearcă să protejeze un comportament. Care este intenția pozitivă din spatele acestuia.
Pentru că schimbarea reală apare atunci când amândoi, și Călărețul și Elefantul, încep să meargă în aceeași direcție.
Poate că problema nu este că nu te cunoști
Poate știi deja foarte multe despre tine.
Știi ce vrei.
Știi ce te blochează.
Știi ce ar trebui să faci.
Întrebarea este alta:
Cât din tine participă la decizia de a merge în acea direcție?
Pentru că poți lua o decizie cu Călărețul. Dar dacă Elefantul nu vrea să meargă acolo, vei descoperi rapid că există o mare diferență între:
„Am decis.”
și
„M-am schimbat.”
Autocunoașterea începe atunci când nu mai încercăm doar să înțelegem ce spune Călărețul. Începem să ascultăm și Elefantul.
Pentru că partea din noi pe care încercăm să o ignorăm este, uneori, exact partea care decide încotro mergem.
Într-o societate care antrenează Călărețul si influențează Elefantul, este responsabilitatea fiecăruia să învețe cum să vorbească pe limba Elefantului său.
Sunt lucruri care nu se predau in școală.
Dacă și tu esti pe acest drum, alătură-te pentru a fi la curent cu programele și evenimentele următoare.
#codeyourmind